mereu sa fii alaturea de casa
sa vezi peai tai si sa ai masa
sa privesti gradina ta frumoasa
la asta noi toti ne gindim
dar timpul trece si noi printre straini
uitam de ceia ce dorim si pe cei care iubim
banii mintea mio distruge
ca un drac din iad cu sabia ma impunge
doresc sa ma opresc ajunge !
nui vad peai mei cu anii si asta ma distruge
am plecat deacasa copilul era mic
au trecut chiar ani deatuncea si del el nu stiu nimic
nu stiu ce ginduri are nustiu el ce iubeste
nu stiu in viata ce vrea sa devie nu stiu ce doreste
cine spuneti cine ma impus va ma pierd printre straini
pe cine sa invinuesc daca in cap e gindu doar la bogatii
ajunge! gata pin aici ! ma opresc ma iau in mini
ma duc acasa sa fiu cu ai mei si numai plec printre straini
nui mai bine ca acasa nicaeri in lumea asta
deacuma cit eu voi trai am sa fiu mereu acasa pina voi muri